Lamaiul chinezesc, cu denumirea sa stiintifica ‘Schisandra Chinensis’, este o specie de vita de vie, care creste in Padurile Nordice din China si in Orientul Rus indepartat. In chineza, este denumit ‘pinyin’, ceea ce inseamna ‘cinci boabe aromate’. Numele sau chinezesc provine de la faptul ca fructul sau, sub forma de ciorchine mic, are toate cele cinci arome de baza: sarat, acru, dulce, amar si picant.
Toate partile lamaiului chinezesc, contin uleiuri volatile, predominante in scoarta plantei. Uleiurile prezente in scoarta platei au un miros puternic de lamai, iar cel din seminte de rasina.
In Europa, lamaiul se cultiva, se inmulteste prin butasi.
Planta prefer sa se dezvolte intr-o zona umeda, umbroasa.
Utilizari
Partile cel mai des utilizate sunt frunzele si fructele, sub forma uscata.
Este utilizata in mod frecvent in medicina traditionala chineza, fiind una dintre cele 50 de plante fundamentale care stau la baza medicinii traditionale chineze.
Cel mai frecvent se utilizeaza pentru ceai, iar in medicina, sub forma de tinctura. Specialistii chinezi sunt de parere ca tinctura din lamai chinezesc, ajuta la restabilirea clinica a ficatului. Este strict interzisa administratrea tincturii femeilor insarcinate.
Alte efecte pe care le are lamaiul chinesesc:
– Hraneste rinichii
– Stopeaza diareea
– Opreste transpiratia excesiva
– Tonificaza inima si ficatul
– Inbunatateste circulatia fluidelor corporale, si atenueaza setea.
Mai rar, in China se face un anumit soi de vin din fructe.